Lansăm o nouă serie de interviuri prin care dorim să prezentăm povești locale ale filantropiei. Scopul nostru este să facem cât mai ușor de înțeles și să apropiem filantropia și plăcerea acestuia oamenilor.
- Când ați început să donați, să fiți filantrop?
Am fost crescut în așa fel, să ajut pe toți cei care au nevoie. Ajutorul nu totdeauna trebuie să fie una financiară. Există multe modalități de a fi filantrop.
- Ce înseamnă pentru dumneavoastră filantropia, donația? De ce ați sprijinit cauze comunitare?
Până nu am avut fond financiar, aveam numai motivație altruistă. Când am ajuns într-o poziție mai bună din punct de vedere financiar, pentru că am fost la momentul potrivit la locul potrivit, de atunci ajut din datorie, pentru că simt responsabilitate față de consăteni.
- Cum a afectat donația pe viața dumneavoastră? Aveți o experiență sau o poveste specială?
Nu am așteptări speciale față de cei pe care le sprijin. Nu dau bani pentru nimeni, din principiu. Dacă cineva cerșește, îi cumpăr o pâine, pentru că îi este foame cu siguranță. Eu împărtășesc principiul că trebuie să dăm undiță, și nu pește omului, să învețe să pescuiască. Prin urmare mie îmi place să educ, să acord bursă studenți la inginerie, medicină, pentru elevii din școală profesională, dar am sprijinit și elevi din școala primară. Și în momentul de față sprijin un farmacist, un medic și patru elevi din școală profesională.
Este un capitol separat sprijinirea bolnavilor, plată unor tratamente medicale, operație, ochelari sau alte dispozitive medicale.
În sprijinirea ONG-urilor eu sprijin mai mult persoanele dezavantajate sau tinerii. Nu-mi place sponsorizarea evenimentelor.
Am multe experiențe pozitive cu persoanele pe care am sprijinit-o, adevărate povești de succes, dar discreția este foarte importantă pentru mine. Nu las nimănui să mă promoveze, menționarea numelui meu este interzis.
- În opinia dumneavoastră ce fel de post-viață ar trebui să aibă un act de sprijin? Ce sfătuiți pentru cei care solicită sprijin?
După încheierea perioadei de sprijin relația dintre donator și cel sprijinit nu trebuie să se încheie. Eu aștept informații periodice de la ei. E bine, dacă cel care a fost sprijinit știe că există cineva, care este atent la el și îi urmărește. Până acum am primit feedback-uri de la toată lumea.
Nu-i bine să scrii despre filantropie, mai ales dacă ești donator. Cei cărora îi plac să vorbească și să scrie despre asta, fac pentru publicitate. Scopul meu nu este acesta.
